Se vorbește în aceste vremuri despre lipsa de comunicare, se scriu sute de articole despre ce să spui, când să spui, cum să îi spui. Ți se dau sfaturi despre cum să le vorbești copiilor, dar nimeni nu te învață să asculți.

Toți ne ascultăm cu adevărat copiii până în momentul în care spun “mama” și “tata”. După aceea rolurile se schimbă și singurii care trebuie să asculte sunt ei, copiii.

Este timpul să învățăm să ascultăm

La fiecare început de an școlar primul lucru pe care îl spun părinților este să își asculte copiii. Nu au nevoie de camere audio-video pentru a ști ce se întâmplă la grădiniță. Este suficient să își asculte copiii în timp ce se joacă “de-a grădinița” Vor afla tot ce se întâmplă, ce au făcut toată ziua, cine ce a spus, de câte ori ori și ce i-a spus “doamna”.

Când încep școala, copiii, au nevoie și mai mare de a fi ascultați. Școala, este un teatru de război. Nu în sensul negativ. Dar școala vine cu atât de multe provocări încât dincolo de declarația “mie îmi place la școală”, copiii o percep ca pe un mediu ostil, necesar, dar ostil, un mediu pentru cucerirea căruia au ne voie de multe încurajări. De aceea au nevoie să fie ascultați. Cum? Simplu.

Faceți-vă timp pentru a sta cu ei la povești. Când veniți de la serviciu, nu deschideți televizorul, ci pregătiți un ceai sau o ciocolată caldă, mergeți în cameră copiilor și începeți să povestiți despre ziua dvs de la serviciu. Jucați un pic de teatru și arătați-vă surprinși de lipsa dvs de tact:

– Scuză-mă! Vorbesc numai de mine. Cum a fost ziua ta?

Veți fi surprinși să vedeți cu câtă ușurință și naturalețe își vor deschide sufletele și vor vorbi despre școală, prieteni, despre preocupările lor. Nu vor mai vedea în dvs un părinte, ci un părinte-prieten.

Invitați-vă copiii în oraș la un suc:

– Am avut o zi grea! Hai să ieșim la un suc. Să povestim..

Fiți părinte „ascultător”

Știți de ce vorbesc și stau toată ziua pe telefoane? În primul rând pentru că le au și în al doilea rând pentru dincolo de ecran este cineva care îi ascultă.

Nu lăsați tehnologia să vă ia locul. Fiți părintele “ascultător” de care au nevoie copiii. Ajutați-i să se descătușeze de presiunea vieții cotidiene, presiune la care sunt și ei supuși, nu numai noi adulții.

Dacă sunteți mamă, faceți-vă o zi a fetelor, pe care să o petreceți doar cu fiica/fiicele, mergeți la plimbare, prin magazine, fără să cumpărați nimic, doar să vă distrați.

Dacă sunteți tată, o zi a băieților în care să mergeți la pescuit, să mergeți împreună la sală, să vorbiți de-ale băieților.

Rupeți barierele părintelui care le știe pe toate și face totul perfect, fiți părintele care ascultă, care își recunoaște greșelile și limitele, dar care știe să asculte, care își face mereu timp să își asculte copiii. Dacă faceți asta copiii nu vor mai avea nevoie de telefoane. Vă vor avea pe voi!

Pentru binele copiilor dvs fiți părinți “ascultători”.

Similar Posts

Lasă un răspuns