În zilele care au trecut războiul absurd profesori/părinți s-a accentuat. Mă refer la nivel de societate. Acuzele curg gârlă și dintr-o parte și din alta: neglijență, dezinteres, lipsă de profesionalism, superficialitate…

Între timp au trecut neobservate lucruri cu adevărat grave. Acte de violență între elevi, atât în școală cât și în afara ei. Acte de violențe ale unor părinți împotriva propriilor copii sau a altor copii. Profesori care încalcă deontologia profesională.Pentru că acest război are un mare câștigător, dar și un mare perdant , copilul.

Copii și copii

Copilul care vine de acasă unde a făcut și face ce vrea, ajunge într-o colectivitate, într-o instituție unde nu mai poate face ce vrea. Dacă este teribilist își varsă frustrările pe profesori, dacă nu, le varsă pe colegii mai timizi, mai mici.

Dar oare de unde vin aceste frustrări? O să supăr ceva lume, dar eu cred că în principal vin din familie. Marea masă a copiilor violenți sunt copii cu probleme emoționale, sunt copii lipsiți de adevărata dragoste. Fie sunt copii care au de toate, mai puțin atenție din partea părinților, fie copii copleșiți de atenția părinților, fie copii lipsiți de orice. Dar pentru că este greu să îți recunoști greșelile și limitele ca părinte, arunci vina pe altcineva. Și cel mai la îndemână este profesorul.

Copii și profesori

În tumultul războiului, nimeni nu a remarcat că încet-încet, profesorului i-au fost luate toate pârghiile prin care ar fi putut să îl tragă la răspundere și chiar să îl sancționeze pe copil. Pentru că, nu-i așa, sancțiunile și tragerea la răspundere le distruge eul.

Copiii au învățat foarte repede să speculeze și să profite de războiul dintre profesori și părinți. Nu au chef de lecții, îl provoacă pe profesor cu o obrăznicie, acesta dă un test fulger, notele sunt cum sunt, părinții protestează și până se lămuresc lucrurile trec niște zile în care copiii duc o viață de “dolce far niente”.

Este un exemplu banal, dar încercați să citiți și printre rânduri.

Desigur, există și altă față a monedei.

Copiii abuzați în familie și care caută la școală protecția de care au nevoie. Din păcate, de teama complicațiilor legale, din comoditate, din indiferență profesorii nu reacționează, iar copiii rămân răniți și furioși. Furia se transforma în ură și se vor răzbuna pe profesori sau colegi. Intrăm astfel într-un cerc vicios, în care copilul este o minge aruncată de ici-colo, o jucărie pe care se ceartă toți, dar pe care nimeni nu vrea să o oprească atunci când e gata să spargă ceva.

Vinovații…

Ultimii ani mi-au lăsat un gust amar în ceea ce privește nivelul de cultură al celor mai tineri decât mine. Zilele acestea mi-am dat seama că acești tineri sunt rodul educației primite de la noi.

NU SĂRIȚI CA ARȘI! Așa este.

Dacă noi nu am fi înjurat în fața lor, ei nu ar fi avut de unde să cunoască înjutăturile, dacă noi nu am fi aruncat gunoi pe stradă nici ei nu ar fi făcut-o, dacă noi nu fumam alături de ei nici ei nu ar fi fumat, dacă nu le dădeam să guste băutura nici ei nu ar fi băut…dar noi nu ne-am ferit.

Am decis să îi lăsăm să se bucure de ceea ce noi nu am avut. Filme, televizor, cluburi, bani la discreție, drepturile copilului, LIBERTATE DE EXPRIMARE și LIBERTATEA DE A FACE ALEGERI.

Am uitat să le spunem însă că libertatea de exprimare nu înseamnă să înjuri de la 3 ani.

Libertatea de exprimare înseamnă și ai idei și să fi capabili să le susții cu argumente.

Am uitat să le spunem că libertatea de a face alegeri înseamnă responsabilitate și asumarea acesteia.

Acum unii dintre noi încearcă să dreagă busuiocul și majoritatea sare ca arsă.

Cum adică să îi implici pe tineri în acțiuni de voluntariat, cum adică să curețe parcurile și păsurile de gunoaiele aruncate de noi? Natura asta e cam nesimțită și nu se curăță singură. Cum să le tai finanțarea ca să nu mai aibă bani de țigări, energizante…să mărească statul alocația!  Cum să îi pui să își facă curățenie în cameră? Mai bine facem noi că altfel se supără. Cum să pui un copil să își strângă singur jucăriile?  Cum să impui reguli?  Cum să îi dai teme? Cum să îi ceri să își deschidă camera în timpul lecției on-line?

În loc de concluzie…

Ce ziceți să luăm măsuri până nu e prea târziu.?

Nu pentru că nu va avea cine să ne plătească pensiile ci pentru ei vor ajunge niște adulți nefericiți, neajutorați, goi sufletește și foarte uzați fizic.

Și este numai vina noastră.

Am lăsat copiii pe mâna televizorului și a diferitelor device-uri… Să îi educe ele.

A! Da! Și școala…pe care noi nu o respectăm pentru că nu e bună de nimic…

Pentru binele copiilor, cred că ar fi bine să ne așezăm la o masă a negocierilor, cu toate cărțile pe față, să nu ne mai lăsăm manipulați, să facem totul pentru că aceste generații să nu fie niște generații ratate. Pentru că acești copii de azi vor fi părinții de mâine. Și nimeni și nimic nu ne dă dreptul să ne batem joc de viitor.

Similar Posts

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments